O persoană analitică analizează sau îi place să analizeze lucrurile în detaliu, pentru a afla mai multe despre ele. A fi analitic implică aplicarea unui proces de gândire logic, critic și metodic atunci când se evaluează informații sau se rezolvă o problemă. Aceasta include căutarea cauzelor profunde, identificarea variabilelor sau a surselor de eroare și prezicerea impactului lor potențial asupra rezultatului final.
A fi cooperant înseamnă a fi dispus să ajuți pe cineva sau să faci ceea ce cer oamenii.
Creativitatea este capacitatea de a produce sau de a utiliza idei originale și neobișnuite. Este sursa invențiilor și a noilor soluții care, atunci când sunt aplicate, devin inovații. Cercetările indică faptul că inovarea este un produs social: inovatorii extrag cunoștințele de la colegii lor și obțin noi produse, servicii care sunt importante atât pentru individ, cât și pentru societate în general.
A fi curios înseamnă a fi interesat de a învăța despre oamenii sau lucrurile din jurul tău.
A fi disponibil se referă la calitatea de a fi bucuros să faci ceva dacă este necesar.
Empatia este capacitatea de a împărtăși sentimentele sau experiențele altcuiva, imaginându-vă cum ar fi să fiți în situația acelei persoane.
A fi etic se referă la convingerile cu privire la ceea ce este corect și greșit din punct de vedere moral, luând în considerare empatic interesele celorlalți pentru a obține un bine mai mare. Intersecția dintre etică și sustenabilitate se bazează pe reflectarea conștientă și pe justificarea motivată a ceea ce ar trebui să facem pentru a trăi bine cu ceilalți. A fi etic include atât calitatea interacțiunilor noastre, cât și reflecția noastră asupra acestui comportament.
A fi hotărât înseamnă a fi capabil să iei decizii rapid și cu încredere sau a arăta această calitate.
A fi respectuos înseamnă a stima, a prețui pe cineva sau ceva.
A fi vizionar înseamnă a avea capacitatea de a-ți imagina cum se va dezvolta în viitor o țară, o societate, o industrie etc.
A înțelege în retrospectivă înseamnă a avea capacitatea de a înțelege un eveniment sau o situație doar după ce s-a întâmplat.
A reflecta în mod autonom înseamnă a lua inițiativa de a gândi critic despre experiențele, acțiunile și credințele proprii fără îndemnuri sau îndrumări exterioare. Este un instrument puternic pentru dezvoltarea personală și profesională.
Abilitățile de negociere cuprind un anumit tip de comunicare, menit să ajungă la un acord între două sau mai multe părți aflate în conflict. Negocierea este o parte intrinsecă a oricărui tip de acțiune comună, de rezolvare a problemelor și de soluționare a litigiilor și poate fi verbală, nonverbală, explicită, implicită, directă sau prin intermediari.
Este capacitatea de a întreprinde acțiuni în colaborare cu alții, prin:
îmbunătățirea capacității de a învăța de la alții;
relaționarea și sensibilitatea față de ceilalți prin leadership empatic;
implicarea reală și motivarea diverselor părți interesate și abordarea empatică a diferitelor moduri de cunoaștere și de comunicare ale colaboratorilor și cetățenilor;
împărtășirea cunoștințelor (mai degrabă decât acumularea).
Adaptabilitatea este capacitatea de:
a reflecta asupra propriului rol în comunitatea locală, precum și asupra opiniilor, convingerilor, argumentelor și intereselor personale;
a-și argumenta acțiunile și de a se perfecționa continuu, bazându-se pe competențele legate de inteligența emoțională și socială și pe învățarea emoțională în ceea ce privește problemele comunității referitoare la provocările dezvoltării durabile.
Analiza ciclului de viață este un proces de evaluare a efectelor pe care un produs le are asupra mediului pe întreaga perioadă de viață a acestuia. Poate fi utilizat pentru a studia impactul asupra mediului al unui produs sau al unei funcții pe care acesta este proiectat să o îndeplinească. Evaluarea ciclului de viață este cunoscută și sub denumirea de analiză "de la naștere la moarte" (analiza "cradle-to-grave"). Elementele cheie ale acestei evaluări sunt identificarea și cuantificarea sarcinilor de mediu, evaluarea impactului potențial al acestor sarcini asupra mediului și evaluarea opțiunilor disponibile pentru reducerea acestui impact asupra mediului.
Analiza consecințelor implică analiza potențialului de incidente periculoase care ar putea cauza răniri, decese și daune bunurilor și mediului. Un șir de eșecuri poate duce la transformarea unui pericol într-un incident major, iar analiștii trebuie să determine consecințele fiecăruia dintre aceste pericole.
Angajamentul este considerat o promisiune sau o decizie fermă de a face ceva.
Argumentarea este formată dintr-un set de rationamente folosite pentru a explica ceva sau pentru a convinge oamenii. Este strâns legată de gândirea critică și de gândirea de nivel superior Deși se dezvoltă devreme într-o formă orală, argumentarea devine un proces formalizat în scris. Scrisul argumentativ implică luarea în considerare într-un mod atent a ambelor părți ale unei probleme discutate. Este necesar să se ia în considerare modul de a comunica corespunzător pentru a-și justifica poziția și pentru a demonta părerile celorlalți.
Ascultarea activă este atunci când nu numai că auziți ceea ce spune cineva, ci vă calibrați la gândurile și sentimentele interlocutorului. Aceasta presupune ca receptorul să transmită înapoi ceea ce aude de la emițător, parafrazând în propriile cuvinte ceea ce a auzit și confirmând, comunicând în același timp cu empatie. Ascultarea activă elimină comentariile superficiale, răspunsurile automate cu valoare redusă, asigurând primirea adecvată a informațiilor.
Comunicarea implică transferul de idei, gânduri sau sentimente de la emițător la receptor prin mijloace verbale sau nonverbale. Pentru a planifica și a dezvolta strategii de durabilitate și sustenabilitate este necesar ca oamenii să se exprime pe plan intern și extern prin utilizarea modului (modurilor) de comunicare adecvat(e).
Conștiința de sine se referă la percepția ta asupra ansamblului de caracteristici care te definesc. Trăsăturile de personalitate, abilități, plăceri și neplăceri, sistemul de credințe sau codul moral și lucrurile care te motivează. Sinele ecologic este un termen introdus de filosoful norvegian Arne Naess pentru a descrie potențialul uman de a se identifica cu alte ființe vii, lărgind și aprofundând sentimentul nostru de a fi cine suntem pentru a include tot ceea ce este viu pe planetă și chiar Pământul însuși.
Cunoștințele ecologice se referă, de obicei, la funcționarea sistemelor de mediu in termeni tehnici, mecanici sau biofizici, cum ar fi informațiile despre structura ecologică și funcționarea ecosistemelor.
Cunoașterea eficiență a impactului se referă la rezultatele diferitelor comportamente, răspunzând în esență la întrebarea "merită sacrificiul comportamental?". Modelul comportamentului pro-ecologic propus de Stern (2000) evidențiază doi factori cheie pentru cunoașterea eficacității: consecințele percepute ale comportamentelor și credințele privind responsabilitatea rezultatelor acțiunilor asupra mediului.
Cunoașterea în ansamblu a planetei descrie gama de informații despre mediu, problemele sale și acțiunile preventive necesare pentru conservarea și protejarea mediului, care sunt colectate, organizate și evaluate de către indivizi. Oferă posibilitatea de a aborda eficient provocările globale și pentru a contribui la un viitor mai echitabil și mai durabil.
Dreptatea reprezintă atitudinea privind egalitatea de șanse. Justiția de mediu urmărește o mai mare responsabilitate și protecția "drepturilor de mediu" pentru generațiile actuale și viitoare. Aceste obiective sunt urmărite prin construirea și aplicarea de cadre legale și politice, sprijinirea instituțiilor eficiente centrate pe oameni, ca principali executori ai aplicării și implementării, autonomie legală și accesul la justiție în probleme de mediu.
Dreptul mediului este esențial pentru dezvoltarea durabilă. Acesta integrează nevoile de mediu cu elementele esențiale ale statului de drept și oferă bazele pentru îmbunătățirea guvernanței de mediu. Acesta evidențiază durabilitatea mediului prin conectarea cu drepturile și obligațiile fundamentale. Reflectă valorile morale universale și normele etice de conduită, ofererind o bază pentru drepturile și obligațiile de mediu.
Gândire critică este abilitatea de a evalua critic informațiile din cadrul discursului privind dezvoltarea durabilă prin:
investigarea normelor, practicilor și opiniilor;
identificarea ipotezelor și testarea situației existente;
reflectarea asupra propriilor valori, percepții și acțiuni;
reflectarea asupra modului în care mediul personal, social și cultural influențează gândirea și concluziile.
Gândirea exploratorie reprezintă capacitatea de a:
dezvolta și implementa în mod colectiv acțiuni inovative și de a elabora strategii pentru o dezvoltare durabilă;
fi capabil să recunoască rădăcinile istorice și barierele în calea schimbării;
planifica în mod creativ experimente inovatoare pentru a testa strategii noi;
găsi modalități alternative și de a oferi valoare adăugată.
Independența, curiozitatea și reziliența sunt esențiale pentru gândirea în perspectivă.
Gândirea pe termen lung este practica de a gândi în mod deliberat la ceea ce se poate întâmpla în viitor. Este nevoie de viziune și implică întrebarea ce impact vor avea alegerile și deciziile de astăzi asupra viitorului? Atunci când este făcută corect, gândirea în perspectivă poate ajuta la construirea unui viitor mai bun.
Sintagma este utilizată pentru a descrie gândirea despre natura și consecințele interacțiunilor, relațiilor. Termeni similari sunt "gândire sistemică" și "gândire holistică". Gândirea relațională completează gândirea analitică și critică, abordând rezolvarea de probleme și moduri de gândire care sunt mai holistice, sistemice, ecologice, incluzive și integrative.
Gândire sistemică este capacitatea de a utiliza teoria sistemelor pentru a aborda provocări complexe, prin a fi capabil să:
recunoască și să înțelegă relațiile dintre elementele care alcătuiesc un sistem;
gândească modul în care sistemele sunt integrate în diferite domenii;
gândească în mod holistic, considerând că "întregul este mai mare decât suma părților sale";
facă față incertitudinii.
Organizează relațiile, sistemele și procesele dintr-o organizație pentru a asigura responsabilitatea, transparența, corectitudinea și conformitatea.
Implicarea publică poate fi orice proces care implică direct comunitatea în luarea deciziilor și care conferă încredere aportului public.
Împuternicirea pentru dezvoltarea durabilă înseamnă a oferi oamenilor și comunităților capacitatea reală de a face față mediului în schimbare, pentru o mai mare conștientizare socială, niveluri mai ridicate de participare socială și economică și utilizarea de noi perspective asupra proceselor ecologice de schimbare și auto-reînnoire.
Încadrarea problemei implică capacitatea de a utiliza abordări diverse privind probleme complexe legate de dezvoltarea durabilă pentru:
elaborarea de soluții viabile, incluzive și echitabile care să promoveze dezvoltarea durabilă;
formularea de provocări actuale sau potențiale în termeni de dificultate, persoane implicate, moment și sferă geografică;
diminuarea efectelor și adaptarea la problemele existente.
utilizarea unor metode adecvate de vizare a cunoașterii disciplinare, interdisciplinare, transdisciplinare.
Înseamnă a fi deschis pentru toată lumea, fără a se limitat la anumite persoane.
ONU descrie o economie verde incluzivă ca fiind o economie cu emisii reduse de carbon, eficientă și curată în producție, dar și incluzivă în consum și rezultate, bazată pe împărtășire, circularitate, colaborare, solidaritate, reziliență, oportunitate și interdependență."
Influența politică se referă la capacitatea de a:
se orienta în sistemul politic, a identifica responsabilitatea politică și răspunderea pentru un comportament nesustenabil;
solicita politici eficiente pentru dezvoltarea durabilă;
se implica activ în procesul politic, la elaborarea de politici și la schimbări pozitive și transformatoare;
comunica și colabora în mod eficient în vederea atingerii obiectivelor politicilor pentru dezvoltarea durabilă;
îmbunătăți percepțiilor privind contribuțiile personale.
Inițiativa individuală implică capacitatea de a:
naviga prin sistemul politic, a identifica responsabilitățile politice și răspunderea pentru comportamente nesustenabile și a solicita politici eficiente pentru dezvoltare durabilă;
identifica propriului potențial pentru dezvoltare durabilă și a contribui activ la îmbunătățirea perspectivelor pentru comunitate și planetă.
Inovarea disruptivă, un concept propus de Clayton Christensen, descrie un proces prin care un produs sau serviciu nou și inferior inițial, devine apoi dominant pe piață și în final înlocuiește produsele sau serviciile tradiționale.
Compromisurile sunt situații caracterizate de conflicte între obiectivele dorite, în care este imposibil să se satisfacă simultan toate criteriile. Deși compromisurile în materie de sustenabilitate sunt frecvente, există un decalaj în abordările existente în ceea ce privește măsurătorile privind sustenabilitatea pentru a sprijini dialogul și procesul decizional privind compromisurile.
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) definește un sistem de sănătate sustenabil ca fiind un sistem care îmbunătățește, menține sau restabilește sănătatea, reducând la minimum impactul negativ asupra mediului și valorificând oportunitățile de restaurare și îmbunătățire a acestuia, în beneficiul sănătății și bunăstării generațiilor actuale și viitoare.
Inteligența emoțională este definită ca fiind abilitatea de a înțelege și de a gestiona propriile emoții, precum și de a recunoaște și influența emoțiile celor din jur. Termenul a fost menționat pentru prima dată în 1990 de cercetătorii John Mayer și Peter Salovey, dar a fost popularizat ulterior de psihologul Daniel Goleman.
Managementul transcultural se concentrează pe competențele necesare nu numai pentru a accepta diferențele culturale, ci și pentru a găsi modalități de a crea noi puncte comune care să permită cooperarea. Termenul "trans" pune accentul pe "dincolo", pe conexiuni, relații, pe trecerea dincolo de culturile existente și crearea a ceva nou prin practica comună.
Învățarea societală este procesul de articulare a noilor paradigme care pot modifica perspectivele, obiectivele și comportamentele sistemelor sociale mai mari decât anumite organizații. Învățarea societală dezvoltă noi relații, strategii și structuri organizaționale pentru a face ceea ce nu s-a putut face înainte, deci este esențială pentru abordarea unor probleme precum dezvoltarea durabilă, sărăcia și conflictele culturale.
Învățarea experiențială este un cadru larg recunoscut și influent care descrie modul în care oamenii învață prin experiență. Deoarece învățarea este procesul primar folosit pentru a naviga prin viață, oamenii pot folosi acest proces pentru toate formele de învățare, dezvoltare și schimbare. Învățarea are loc în toate contextele și continuă pe tot parcursul vieții. Învățarea experiențială include ciclurile de experiență, reflecție, gândire și acțiune.
A investiga înseamnă a examina cu atenție o problemă sau o propunere, în special pentru a descoperi adevărul.
Experimentarea înseamnă a încerca metode, activități, etc., pentru a descoperi efectul lor.
Aceasta echilibrează investițiile tradiționale cu perspective legate de mediu, societate și administrare pentru a îmbunătăți rezultatele pe termen lung. În multe privințe, investițiile sustenabile pot fi considerate ca făcând parte din evoluția investițiilor.
Există trei obiective circulare principale care trebuie luate în considerare în cadrul lanțurilor valorice circulare:
Îngustarea buclei: utilizarea unui număr mai mic de resurse pentru fiecare produs,
Închiderea și regenerarea buclei prin crearea unui flux circular de resurse, prin închiderea buclei între post-utilizare și producție sau prin încorporarea de materiale și energie bazate pe biotehnologie.
Încetinirea procesului: prelungirea perioadei de utilizare a produselor prin proiectare
Leadershipul este puterea sau capacitatea de a conduce alte persoane. Un lider sustenabil trebuie să aibă un set de trăsături personale și trăsături manageriale care să-i permită să conducă cu empatie în cadrul unui mediu cu mai multe sarcini. Un lider sustenabil este o persoană care inspiră și sprijină acțiunile către o lume mai bună.
Literația digitală este abilitatea de a accesa, gestiona, înțelege, integra, comunica, evalua și crea în mod sigur și adecvat informații utilizând tehnologiile digitale și include alfabetizarea: informatică, TIC, informațională și media.
Competențele numerice digitale devin din ce în ce mai importante în vremuri în care publicul este din ce în ce mai expus la "big data" și la utilizarea algoritmilor în medii digitale dierse.
Literațiile privind scenariile viitoare este capacitatea de a prevedea și de a crea scenarii posibile viitoare prin:
aplicarea principiului prudenței și protejarea societății împotriva daunelor;
evaluarea consecințelor;
gestionarea riscurilor și a schimbărilor;
pregătirea indivizilor pentru a face față incertitudinilor și de a gestiona situații complexe, dându-le posibilitatea de a-și modela și proiecta scenariul viitor preferat.
Unul dintre principalele obiective ale procesului decizional pentru dezvoltarea durabilă este identificarea și alegerea celei mai sustenabile opțiuni dintre diferitele alternative. Acest proces implică, de obicei, un număr mare de părți interesate cu obiective multiple, adesea contradictorii.
Reprezintă utilizarea abilităților, proceselor și tehnicilor potrivite pentru a răspunde la un dezacord sau la o dispută într-un mod strategic. Este arta de a rezolva în mod creativ o situație controversată prin intermediul unor abilități de comunicare colaborative și eficiente, cum ar fi ascultarea activă și exprimarea articulată. Implică dobândirea de competențe legate de rezolvarea conflictelor și conștiința de sine cu privire la tipuri de conflict.
Este o abordare sistematică a gestionării performanței ESG (environment, social and governance – mediu, societate și administrație) a unei companii și a impactului acesteia asupra direcțiilor dezvoltării durabile. Permite managerilor să integreze gestionarea priorităților legate de sustenabilitate ale companiilor lor în modele de afaceri și în lanțuri valorice. Managementul riscului poate ajuta o organizație să își determine parametrii ESG importanți, să conceapă și să implementeze răspunsuri adecvate, să monitorizeze și să evalueze progresul, sporind astfel performanța ESG-urilor, în timp.
Acestea acoperă:
sisteme durabile de aprovizionare, logistică și producție a biomasei;
științele vieții și convergența lor cu tehnologiile digitale;
lanțuri valorice bazate pe biotehnologii, materiale, inclusiv materiale din surse bio;
biotehnologie;
sisteme ecologice incluzive.
Cercetarea este o metodă de a găsi soluții la problemele științifice și sociale prin analiză obiectivă și sistematică. Este o căutare a cunoașterii, adică o descoperire a adevărurilor ascunse. Informațiile pot fi colectate din diferite surse, cum ar fi experiența, ființele umane, cărțile, revistele, natura etc. O cercetare poate duce la noi contribuții la cunoașterea existentă.
Mindfulness este practica de a fi conștient de corpul, mintea și sentimentele tale în momentul prezent, menită șă creeze o stare de calm. Aceasta promovează bunăstarea, empatia și identificarea valorilor, ceea ce poate duce la un comportament mai sustenabil.
Modelele pot fi utilizate pentru a ilustra interdependența dintre activitățile umane și consecințele acestora în timp, loc și spațiu. De asemenea, ele pot fi utilizate pentru a comunica cunoștințele privind dinamica sistemelor relevante către factori decizionali și părți interesate.
Noile politici în educație au ca obiectiv construirea unui nou contract social pentru educație, bazat pe principiile drepturilor omului, justiției sociale, demnității umane și diversității culturale. Acestea afirmă fără echivoc că educația este un efort public și un bun comun. Aceasta ar trebui să ne permită să gândim diferit despre învățare și despre relațiile dintre elevi, profesori, cunoaștințe și lume.
Presupune să poți lua în considerare idei și opinii noi sau diferite de ale tale.
Cineva care pune bunăstarea echipei pe primul loc, care se concentrează pe întreg. Aceste persoane se concentrează pe echipă și pe obiectivele acesteia, depunând eforturi mai degrabă spre binele comun, decât cel propriu.
Parteneriatele globale vizează maximizarea eficienței tuturor formelor de cooperare în beneficiul oamenilor, al planetei, pentru prosperitate și pace. Acestea reunesc guverne, organizații bilaterale și multilaterale, societatea civilă, sectorul privat și reprezentanți ai parlamentelor și sindicatelor, printre altele, care lucrează pentru a consolida eficiența parteneriatelor.
Perspectiva detașării de sine înseamnă că oamenii își privesc propria experiență ca un observator al sinelui. Este un mod adaptabil de a reflecta.
Politică: un set de idei sau un plan de acțiune pentru anumite situații, care a fost adoptat în mod oficial de către un grup de persoane, o organizație de afaceri, un guvern sau un partid politic.
Legislație: o lege sau un set de legi propuse de un guvern și oficializate de un parlament.
Caracteristicile atribuite profesorilor ca agenți ai schimbării se referă la învățarea pe tot parcursul vieții (dorința de a învăța și reflecția), măiestria (oferirea de îndrumare, accesibilitate, pozitivitate, angajament, încredere și siguranță de sine), spiritul antreprenorial (inovație și responsabilitate) și colaborare (colegialitate). Aceștia au puterea de a influența dezvoltarea academică, socială și emoțională a elevilor/studenților, precum și perspectivele acestora asupra diferitelor probleme sociale.
Promovarea naturii implică:
dezvoltarea, înțelegerea și conștientizarea mediului biofizic și a problemelor acestuia, inclusiv a interacțiunilor și efectelor activităților umane;
promovarea naturii și a învățării de la generațiile anterioare privind sprijinirea echității și dreptății pentru toți.
Realizarea conștientizării face parte dintr-o comunicare orientată spre schimbare, în care toate obiectivele dezvoltării durabile (ODD) și țintele acesteia vor fi comunicate altor organizații ale societății civile, conducătorilor tradiționali și grupurilor comunitare marginalizate, ca răspuns la Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă.
Formarea de alianțe este un proces strategic care implică construirea încrederii, alinierea intereselor și încurajarea colaborării cu persoane sau grupuri cu interese comune.
Implicarea părților interesate este o parte esențială a procesului de management, în special în cazul megaproiectelor, ajutând la gestionarea unor relații complexe.
Se efectuează evaluări ale impactului pentru inițiativele care se preconizează că vor avea un impact economic, social sau de mediu semnificativ. Este un studiu privind efectele adverse pe care le-ar avea o acțiune planificată asupra unui anumit loc, activitate sau grup de persoane, sau un raport în care sunt prezentate rezultatele unui astfel de studiu.
Este recunoașterea rolurilor și responsabilităților diferiților actori din sistem, inclusiv ale proiectanților, producătorilor, consumatorilor, factorilor de decizie, etc..
Sprijinirea egalității de șanse este înțeleasă ca:
sprijinirea echității și a dreptății pentru generațiile actuale și viitoare și a învățării de la generațiile anterioare pentru dezvoltarea durabilă;
promovarea unei creșteri economice susținute, favorabile incluziunii și sustenabilității, a angajării depline și productive a forței de muncă și a muncii decente pentru toți;
accelerarea progresului ca mijloc eficient de responsabilizare a celor care sunt acum în dezavantaj.
Un standard este un set de linii directoare care descriu procesele, procedurile și produsele care ar trebui utilizate pentru a asigura calitatea și uniformitatea. Standardele sunt de obicei dezvoltate și diseminate de organizații profesionale sau organisme internaționale.
Certificarea este recunoașterea formală de către un organism independent a faptului că un sistem, produs, individ sau organizație îndeplinește și continuă să îndeplinească criteriile unui anumit standard sau regulament.
Științele comportamentale se referă la orice disciplină care are în vedere acțiunile umane, incluzând de obicei domeniile sociologiei, antropologiei sociale și culturale, psihologiei și aspectele comportamentale ale biologiei, economiei, geografiei, dreptului, psihiatriei și științelor politice. Conceptul de științe comportamentale sugerează o abordare orientată mai mult spre experimental, față de conceptul anterior de științe sociale.
Tolerarea incertitudinii înseamnă a fi capabil să faci față faptului că nu știi cum vor decurge lucrurile. Semnele care arată că aveți o toleranță ridicată la incertitudine includ: faptul că sunteți dispus să vă asumați riscuri calculate și să vă adaptați la medii și procese noi.
Valorizarea sustenabilității este capacitatea de a reflecta asupra propriilor valori și acțiuni, prin:
Evaluarea critică a modului în care acestea sunt aliniate cu valori, principii, obiective de dezvoltare durabilă și cum pot fi adaptate, în funcție de context, conflict de interese și compromisuri;
Promovarea și susținerea libertății, egalității, solidarității, toleranței, respectului pentru natură și asumarea responsabilității de a gestiona dezvoltarea economică și socială la nivel global.